Dupa aproape o luna si jumatate de când apele Dunarii au acoperit comuna Rast, viata oamenilor de aici se desfasoara intre doua tabere si o localitate in ruina. Laolalta cu porcii, vacile si pasarile, bunici, parinti si copii incearca sa-si duca viata de zi cu zi. Au trecut apele, presedintele, premierul si televiziunile. In urma lor a ramas drama a 3.800 de suflete si multe promisiuni.
Satenii din Rast, obisnuiti sa munceasca si sa traiasca in ritmul anotimpurilor, sunt ingroziti de trecerea timpului, de faptul ca pâna acum nu s-a facut mai nimic. Dupa aproape doua luni de la revarsarea Dunarii, ei traiesc tot in corturi, dorm pe pamânt si se spala la adapostul intunericului.
Chiar daca toti oamenii sunt egali in fata inundatiilor, dar si dupa ce nenorocirea i-a lovit, sinistratii din Rast s-au impartit. Cei care au casele mai putin avariate de ape s-au intors in sat si incearca sa-si continue viata ca si cum nimic nu s-ar fi intâmplat. Pe câmp, la „Via Boierului“, sunt doua tabere, cea veche – unde sunt asezate biserica, gradinita si oficiul postal, si tabara „italiana“, denumita asa dupa corturile albastre donate de Ministerul de Interne italian. Cei care nu vor sa se desparta de animale si-au improvizat corturi din folie la „periferia“ celor doua asezari.
„Nu e nimic de munca aici“
Oamenii din Rast nu si-au pierdut doar gospodariile, ci si modul de viata. Cei care locuiesc in tabara duc dorul pamântului si al muncii. Daca inainte de venirea apelor munca pamântului si cresterea animalelor le ocupau timpul, le-a mai ramas acum doar statul in tabara, pe „buza santului“, cum spun batrânii. „In sat ne ocupam cât era ziua de lunga cu agricultura si tineam animalele. Eu ma trezeam la ora 6.00, mulgeam vaca, dupa care o duceam la pascut. Dupa aceea mergeam la câmp cei care nu aveam serviciu. Seara potoleam pasarile si animalele, iar pe la 21.00 intram in casa, pentru ca dimineata o luam de la capat. Acum stam pe buza santului si asteptam sa primim o jumatate de pâine. Ne mai ocupam de animale; in rest, asteptam“, a povestit Costel Ionascu.
Lipsa ocupatiei se face simtita mai ales printre satenii care erau obisnuiti sa „roboteasca“ toata ziua. „Nu e nimic de munca aici, nu avem ce face toata ziua. Care nu are pamântul sub apa a semanat cum a putut; care il are sta. Macar sa vina sa ne ia cu masinile si sa ne duca undeva la munca“, a mai spus barbatul. Cei mai afectati de lunga perioada petrecuta in corturi sunt batrânii, care au cedat in fata greutatilor. „Cred ca abia acum isi face efectul viitura care a lovit comuna noastra, mai ales in rândul batrânilor. Pe multi ii cunosc de mult si nu imi vine sa cred ca au cedat. Vorbesti bine cu ei acum si dupa aceea ei fac altceva“, a declarat Iulian Silisteanu, primarul din Rast.
Teme in praf sau la lumina lumânarii
Copiii sinistratilor din Rast au fost si ei scosi cu forta de inundatii din viata pe care o duceau. In tabara de la Rast sunt 430 de scolari, iar la gradinita merg aproximativ 80. Chiar daca isi fac temele prin praf sau la lumina lumânarii, ei s-au hotarât sa-i tina piept destinului. Zilnic, prescolarii, scolarii si liceenii sunt transportati la doua unitati de invatamânt din Bailesti. Parintii copiilor se lupta cu conditiile vitrege si reusesc in fiecare zi sa-si trimita odraslele la scoala. „Ne descurcam greu aici, cu cele doua fete si doi baieti ai mei, dupa atâta timp de stat in cort. Copiii trebuie sa se duca la scoala, dar nu sunt conditii de calcat si spalat, iar curent nu avem ca sa isi faca si ei lectiile seara asa cum ar trebui. Mai vin suparati de la scoala, de la Bailesti, dar asta este, copiii sunt rai, ii jignesc pe cei mai necajiti“, a spus Angela Iocolan, care se gândeste acum mai mult la cei patru copii ai sai decât la casa pierduta.
„Tergiversari din toate partile“
Toate sperantele oamenilor, dar si ale autoritatilor locale sunt legate de stramutarea Rastului. Numai dupa ce vor avea peticul lor de pamânt, satenii vor putea sa inceapa o noua viata. Decizia de stramutare le-a apartinut oamenilor din Rast. Dupa referendum, 85 la suta dintre locuitori au decis ca nu vor sa isi reconstruiasca locuintele in sat, acolo unde Dunarea poate lovi din nou. Restul de 15 la suta este reprezentat de cei carora le-au ramas casele in picioare si nu se lasa convinsi sa le paraseasca. Pâna acum au fost pusi in posesie pe noile amplasamente peste 200 de locuitori. Cu toate ca nu stie nici pâna acum ce fonduri va aloca guvernul pentru stramutarea Rastului si când se va incepe reconstructia caselor, primarul vrea ca sinistratii sa aiba cât mai repede bucata lor de pamânt. „Eu nu stiu ce planuri are guvernul pentru casele oamenilor, dar am inceput sa le dau pamântul, ca sa le ridic moralul acestor oameni si sa le dau de lucru. Or sa mai uite de necazuri când vor incepe sa-si care pe noile pamânturi ce au mai putut recupera din casele cazute si nu vor mai sta sa le pazeasca in sat“, a spus primarul Silisteanu.
Situatia terenului, rezolvata intre oameni
Fara sa astepte ajutorul sau sfatul autoritatilor judetene, primarul si oamenii din Rast au gasit o rezolvare la problema suprafetei de teren pe care va fi amplasata noua comuna.
„Am convenit cu oamenii care detin terenuri agricole lânga sat ca fiecare sa doneze 18 ari. Suprafata care s-a strâns, impreuna cu cele 25 de hectare din rezerva noastra, a fost comasata de primarie, dupa care s-a trecut la parcelarea in loturi de cât a avut fiecare“, a declarat Silisteanu.
A fost gasita o solutie si pentru despagubirea celor care au culturi pe pamântul pe care il vor dona. „Cei care vor fi amplasati pe culturi, de grâu sa zicem, se vor descurca cu cel care a infiintat cultura, in sensul ca ii vor da acestuia cantitatea de grâu care se facea acolo. Aceasta problema e descurcata, pentru ca pamântul il dau oamenii pentru oameni, dar prin primarie, care se ocupa de acte“, a mai spus primarul.
Dupa ce s-a inceput punerea in posesie, sinistratii si-au facut planuri pentru noua lor casa, pe care o si vedeau gata in câteva saptamâni, insa cu fiecare zi care trece sperantele lor se naruie din nou. Masuratorile merg greu, vremea le este potrivnica celor de la cadastru, iar locuintele modulare par sa se fi ratacit undeva pe drumul dintre Bucuresti si Craiova. In plus, incercarile de reconstructie ale autoritatilor locale se lovesc mereu de birocratie, in timp ce lumea tremura si fierbe deopotriva in corturi. „Aseara (joi seara – n.r.) am trimis o adresa la prefectura prin care cerem sa se urgenteze demersurile catre guvern pentru obtinerea sprijinului material pentru reconstructia Rastului. Daca pâna acum am tras zi si noapte ca sa se inceapa, vorbind in toate partile, am hotarât sa pun totul pe hârtie. Le-am explicat ca nu e mare lucru sa incepi constructia unei case, dar mereu apare câte ceva. Ba numara copiii, ba stai ca trebuie nu stiu ce. Tergiversari din toate partile“, a mai spus Silisteanu.
„Tragem speranta sa ni-l dea si noua cât mai repede, dar pâna nu-mi da hârtia in mâna nu ma misc din cort. Dupa aia ma mut si eu acolo unde m-a dus Dumnezeu“, a explicat Constantin Dadu.
Ploi torentiale
Pe lânga toate suferintele prin care au trecut oamenii din Rast in ultimul timp, Dumnezeu le-a mai tras o palma – ploaia torentiala de ieri. Din pricina ei, viata in tabara a devenit un cosmar, actiunile de improprietarire s-au impotmolit si la propriu, si la figurat, iar casele din sat care au rezistat cât de cât in fata apelor Dunarii au cazut. „Necazul cel mai mare cu care ne confruntam acum este ploaia. Casele crapate sau subrezite au fost puse la pamânt de volumul mare de apa cazut din cer. Joi nu am lucrat pentru ca a fost sarbatoare. Asta ne mai lipsea acum, sa ne bata Dumnezeu ca muncim in ziua de Inaltare. Am facut doar echipele care urma sa intre pe teren si sa imparta pamântul, dar nu au avut nici o sansa. Nu avem alta solutie decât sa asteptam, sa facem un numar mai mare de echipe, iar când vremea ne va permite sa intre toate in teren, ca treaba sa mearga repede“, a explicat Iulian Silisteanu. Nici corturile nu au rezistat cantitatii mari de apa adusa de ploaie. Chiar daca nu au fost smulse de vânt, apa a trecut prin ele si a udat totul pâna la saltele, iar oamenii au avut alta noapte alba.
Istorie
In anul 1941, un sloi mare de gheata a blocat Dunarea si Rastul a fost inundat. Acel eveniment este numit de satenii din Rast „zapor“. Dupa anul 1945 s-a ridicat o parte din digul de protectie al localitatii. In 1961, Dunarea a rupt digul de la Catane si comuna a fost inundata din nou. Dupa aceste inundatii
s-au terminat lucrarile la digul Ghidici-Rast-Catane, iar intre anii 1966-1967 a fost desecata balta Rast. La inundatiile din 1970, digul de la Rast-Catane a rezistat, chiar si la grifonul din punctul Borcan-Catane. Pe 14 aprilie 2006, digul de la Catane a fost rupt de Dunare, iar in numai câteva zile Rastul a fost distrus.
Ratie
Un sinistrat din Rast primeste pe luna:
10 kg de faina,
6 kg de malai,
0,5 l de ulei,
1 kg de zahar,
2,5 kg de carne,
2,5 kg de orez,
3 kg de fasole,
1 kg de fasole instant,
2 kg de cartofi instant,
2 kg de paste fainoase,
1 punga de supa instant.
